Să nu te superi că încet
mă pregătesc de plecare
cineva trebuia să fie primul
tu ai fost mereu...
sunt așteptată
nu îți face griji
cele două prietene
stau cam de multișor
cu ochii pe geam
mama stă cu masa întinsă
poate nici nu există case
și atunci totul este mai simplu
nu trebuie să ne facem altă casă
nu iau cu mine decât
visurile împlinite
pe celelalte le-am și uitat deja...
și aș mai lua puțin galben
să-mi trag pe pleoape
ca să-mi fie lumină și cald
oricum, dacă nu îmi trebuie
pot oricând să-l fac pierdut
în imensitatea veșniciei.