noapte. patimă uneori, în acest loc
este puternică. o beau din vechiul pahar
- mi-amintesc de război, sunt ultim stegar
al nucului, al bătrânului soc;


cine e nebun, cine-ar vrea încă
să țină discursuri în noaptea adâncă,
să țină ochiul între ramuri sticlos luminând, -
cine e mort, șoapta puterii de nord ascultând?



aha, exercițiu făcut să mă țină
de lucruri aproape, de luna - prea plină -
nu-l dau nimănui, rămâne al meu


nenoroc, cu suflet ușor, foarte greu,...
nu contează - noaptea aceasta se-nchină
bătrânului soc spânzurat de a lunii lumină.