Imi sap in inima-un mormant
Si-ngrop in el ce-mi e mai sfant,
Si lacrimi vor pe el sa cada,
Nici un strain sa nu mi-l vada.

S iata vine amintirea,
A gropii piatra o aseaza,
Pe ea o candela veghiaza
Si moare trista fericirea.

Iar eu in noapte ma strecor
Si sap cu gandul iubitor
Pe piatra lui un ramas bun
Dar sus "la revedere"-i spun.

Batran salcam cu ramuri groase
Care-ai crescut peste mormant
Tu lasi sa-ti cada-n ceasul sfant
Prisosul florilor frumoase.

Urmeaza lumea ale sale;
De ce asi plange eu in van?
Caci tu cobori din an in an
Ofranda albelor petale.

Mormantul meu de flori si patimi
E plans si inundat in lacrimi,
Este-ngropat la umbra de pom,
Ferit de soare si de om.