***

Doamne, sunt mort
de azi dimineață la poarta ta bat
deschide-mi,
primește-mă în casă, destul atâția lupi
mi-au băut sângele/ ninge/ frig/
deschide-mi,
Doamne, ce mormânt nasol,
2 metri adânc, 2 metri lungime să-ncapă coșciugul,
2 metri lungime, în coșciug nu e nimeni;
Doamne, ce mormânt nasol,
și vine prima noapte petrecută aici
singure mi se-ncurcă potecile în crucile
puse una peste alta,
vălmășag de morminte, una peste alta,
în prima mea noapte vreau să evadez din cimitir
și nu pot
Doamne, ce scurt e copacul deasupra mea
tăiat la 4 metri înălțime, ca mine pe el
plânge de nu mai poate zăpada,
bradul acesta falnic tăiat;
Doamne, sunt mort, îmi odihnesc capul
într-o dimineață în închisoarea asta bat,
deschide-mi…