Ce foame de toamnă mai am
În ploaia de lacrimi ce curge,
Din patima vieții îmi trag,
Durerea ce nu se mai stinge.

Și plouă cu fraze de plumb
De ne-nțeles pentru cei fericiți,
Mai cad, înc-o dată-n pământ
Să sufăr, și doar de le-aud…

Mai mor, degeab-am trăit
Fericirea alături de tine,
Mă lasă iubito să cad în neant,
Căci ploaia din toamnă vreau s-o desfac…
…Și fraza-n lumină să o prefac…

Mă lasă să mor, ca să dezleg
Cea taină străină de oameni,
Și-apoi, în noapte, să-ți spun într-un vis…
Cum să trăiești fericită iubind…
…și cum să nu mai ucizi…
…un alt iubit, afară de cel ce-a murit…