Sunt frunza ce o ții în palmă
Și obosit vrei s-o strivești
Dar lacrima ce-i dulce, calmă,
Nu-i scrisă-n legile-omenești.

Sunt inima ce se coboară,
Tu, chinuit, vrei s-o desprinzi
Dar pulsul ei te înfioară
Și nu mai poți să te mai minți.

Sunt pasul tău pierdut în toamnă
Și umbra ta din primăveri
Sunt ochiul care vrea s-adoarmă
În taina viselor de ieri.

Sunt soarele ce strălucește
Tot mai puternic de pe cer
Sunt steaua ce călăuzește
A ta iubire în mister.