poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-11 | | Înscris în bibliotecă de Cristian Oravitan
Numai noaptea vino, cand tacerea
Se loveste tainic de feresti, Cand ma-nchid ursuz in incaperea Unde stau si-astept sa te ivesti. Ca un fur ce vrea sa-mi intre-n casa, Dar s-a prins in curte, printre vreji, Numai noaptea vino, cand se lasa O perdea de plumb pe ochii treji. Fluturand in urma ta esarfe Negurile toate de pe lac, Fa sa inceteze-aceste harfe Care ziua-ntreaga nu mai tac! Si la umbra lunii blestemata Te apropie-ncet, prin pragu-nchis, Ca sa fii si mai neasteptata Decat ai fi fost, venind prin vis. Nu-s frumoase zilele, nici calme, Cat aceste nopti ce ma-mpietresc. Daca vii, batand usor din palme, Numai noaptea vino, cand primesc! Numai noaptea, cand e luna plina Si pe stanca neagra, langa-un trunchi, Presimtindu-si pantecul, virgina, Caprioare cad in genunchi, Cand se umple cerul cu soapte Pline de mister si prevestiri, Numai noaptea vino, cand e noapte, Si Sibiul tot, un cimitir. Vino-ncet, ca ora ce-mi aduce Sarutarea noptii pe obraz. Locuiesc la ultima rascruce! Cheia-i langa poarta pe zaplaz!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate