m-a îmbrăcat în întuneric așteptarea revenirii tale
ochii urmăreau dâre de lumină,
se chinuiau
să trântească noaptea cu capul de pereții timpului
prea leneș se pare.
inima-mi tresărea la fiecare respirație a Universului
și pașii tăi poposeau în-adins pe nu știu ce tărâm,
nerăbdarea învăluindu-mă cu temeri.

am deschis toate porțile,
noaptea m-a păcălit cu povești,
prin vise, te-am zărit se pare
și m-am trezit când șoaptele tale
îmi șopteau “mi-a fost tare dor, iubito!”