prea nurlie afrodită
ți-amintești de un huzur
de la curte de maur
pornit pe panta căderii
de urlau toți ienicerii:
"ce ne facem suleimane
că noi nu ne dăm bătuți
în răzbel cu arnăuți
dar cărnița dolofană
tremurată-n joc de crupă
e forțoasă de să rupă
însăși vâna otomană
fiind o piază și-o ispită
ghiauroaica afrodită!"

prea nurlie afrodită
noapte albă, zugrăvită
ca un danț de piruete
pe retine tot mai bete,
cântec îngânat de vremuri
prin pitite doua ghemuri
din fir moale și aparte
foarte greu de pus în carte
cum s-a le culce-aveau chef
rasele amestecate
pe covor, lânga gherghef
unde - ce să mai deșir -
se credeau cu chilipir
robii raului amnar
de tu le-aceptai ca dar
belsugul de prin chimir
ca deodat', de tot mă mir,
să renunți tu la fanar
numai c-a zis dragomir?

prea nurlie afrodită
pacoste așa iubită
dintro seară îndulcită
cu halva și cu halviță
au trecut de-atunci decenii
dar văd și mai abitir
dintre multele vedenii
vinul tău pus în potir
ca să guste toți mesenii
cu nesaț până-n delir
jinduind ascuns, viclenii
să îți dea cumva de fir
dar pe raiul tău,cu tunul,
din statut de musafir
sa-ncuibat stăpân doar unul
ce-a învins la războieni
și-ăsta a fost dragomir