Scoală, frumoaso, leapădă veșmântul
Ce peste noapte ți-a trudit făptura,
Căci au trecut și ploi și ierni de-a dura
Și printre ierburi crude trece vântul.

Deschide ochii și clătește-ți gura
Cu taina brumei asfințind pământul.
E clipa frunzei ce-și înalță cântul
Și-a mierlelor în câmp răbdând arsura.

Privește rodul viilor mustinde
Și caută-mă-n vrejul șerpuit.
Pe pântec jarul zilei ți se prinde

Și îți sărută fructul pârguit.
Sub frunte umbra toamnei se întinde.
Aleargă-n noi un cerb spre asfințit.

5 august 2004