Dincolo de un capat nerational de cer
se depana o singura poveste cu zine
cuvintele nepierdute de nici_un _mine_insumi
ma asteptau pe aceeasi margine a oglinzii
si mai spune-mi...
nu ma saturam niciodata
eram Setila, Pasarila Lati-Lungila
Ochila frate bun cu Nimerila
inghiteam vocale si consoane
precum brazdele din urma plugului si iti sopteam
dimineata la ureche
mi-e foame
efectiv imi este foame
m-am nascut defect cu doua stomacuri
cu urechi in podul palmei
cu miini de rezerva numai bune de intins
in fata Mitropoliei
si mai spune-mi...
pentru ca banii i-am dat saracilor
ochii i-am impartit in cele patru zari
am un prieten bun la NASA
el vede
el aude
imi da mesaje scurte pe telefon
iar eu stiu in acea zi culoarea
viselor de la ora sase si un pic
si daca n-ar fi nu s-ar povesti
dar mai spune-mi
apoi lasa-ma sa ghicesc
stiu ca am promis ca nu am sa o spun din prima
dar in lumea asta nici Harap Alb nu stie sa pastreze secretul
mai spune-mi...
Intr-o seara ca asta
regina furnicilor uitase
ca eu stiu
despre regina furnicilor
regina albinelor uitase si ea
(stii, Radule, eram la coada la intretinere )
ca e numai una
Intre atitia oameni de bine
numai apa si-a amintit sa imi spuna
o poezie despre...
Niste brate de marmura
ne toarna in pahare
nu e aproape nimic de pierdut intr-o banala
zi de marti
care se ofera sa ne dea banii inapoi
aproape nimicul bogatilor
saracului
TOTUL