vine peste mine o viață cu aripi scurte
mă aruncă într-un oraș de plastic
cu zile înguste
cu verbe abrupte
îmi curmă drumul
mă întoarce în niște oameni strâmți
ei nu mă cunosc
ei nu au întâmplări pentru mine
eu scormonesc timpul
îmi tatuez anotimpuri suave pe inimă
să mă recunoască veșniciile
când vor veni să împuște
nopțile luminii

eu mă plimb printr-un parfum
alb-albăstrui cu efecte negre lungi, umbroase
prin duhul unui mușețel luminându-mi stelele de zăpadă
și adorm uneori pe această așteptare
ca într-o femeie de plajă
o floare de tei
apă de mare

vine peste mine o viață cu aripi scurte
eu îmi vărs lacrima într-o cruce
și îi dau să bea