Odată, demult,
Am vorbit cu norii,
Am atins cerul cu fruntea
Și am sorbit nectarul florii...
Azi, acum
Vorbesc cu demonii
Plâng după soarele pustiu
Și văd doar ielele târziu...

Odată, demult
Speram
Și râdeam...
Doar calda suflare de vanilie
Îmi ajungea:
Era a ta!
Azi, acum
Nu sper
Nu spun
Totul e fum
Și-aștept sfârșitul...

Odată, demult
Credeam în poezie
Veneau mănunchiuri de flori
Și-mi cântau doar mie
Legende făcute din haos și culori.
Azi, acum
Nu vad nici petale
Ce-abia mai respiră poate
Se-ntunecă tot, și pala
Pe-argint se stinge în moarte.

Odată, demult
Erai doar tu-
Azi, acum
Nu sunt nici eu...