Să ne mutăm din pădurile acestea,
îmi zici,
unde copacii ne îngână,
ne copiază mișcările
și tabieturile de amiază,
fac dragoste și copii cu păr verde.

Cresc inele în mine după legi matematice,
îți răspund,
unu plus unu plus unu plus
scorbură și mugur,
plus fiecare primăvară și tu,
care-ți faci cuib
undeva printre aceste zale
ce-mi sunt ani.

Și-ți mai spun:
A învia, a reînvia,
a cuprinde, a decuprinde,
a prinde, a lăsa,
a infinitiza,
a nedurea minunat, a minuna-durera,
a nesătura,
mai ales iarăși a învia și a reînvia.
Așa se pun verbele la rând,
sub tălpile copiilor copacilor cu părul verde,
încă de pe vremea când ei pășeau
neînlemniți în păduri.

Să ne mutăm din pădurile acestea,
îmi spui.