picase piatra de pe cer in aramiu
era frig si stateam goi
incalzindu-ne cu aureole
jucand frisby cu ele pana la epuizare totala
am infipt ace voodoo in mine si-n
orele acelea de zeita binecuvantata
cea mai iubita dintre nepamanteni
cartea vietii mele cu oameni lipiti intre pagini
ex-librisuri cu alte nume
atatea nume diferite de al meu
carora le-am dat unicitate pronuntandu-le

am inceput apoi sa arunc pietre
tot mai multe pietre in cer
la sfarsitul noptii a inceput sa sangereze
si sa planga
apoi mi-am sters ochii lenes
am adunat toate durerile in causul palmei
iar cand piatra cea mare a luminat cerul
le-am dat vantului