nebuloase orgasmice îmi pătrund creierul ochii tăi
mă pierd îmi pierd simțurile abia trezite de cosmica dimineață
le regăsesc dincolo de cearceaful confuz al după-amiezii
prinse cu frânturi de aripi de cer de buzele tale

nimic nu mai mișcă a încremenit zarea la încheietura mâinii
te desprinzi leneș de realitate
părul tău răsfirat țese vise de lumină
ochii tăi se alintă într-un joc numai de tine știut

mișc mâna ușor nu vreau să-ți tulbur pleoapele
mut orizontul mai la dreapta soarele e la linia de start a inifinității
cresc în intimitatea momentului timpul și-a tocit roțile
molfăie numai amintiri cade simplu și liniștită lumina peste chipurile noastre

nu vreau să te trezesc dacă nu sunt lângă tine...