Spatiu vietii e umplut mai mareu de dependente. Celor mici le zice pasiuni, celor mari vicii. Fara primele esti un deprimat, cu celelalte esti un ratat. Cu ambele un tip candriu ce-si zice uneori excentric pentru ca ii pare ca suna mai bine.

Ar mai putea fi dependente constientizate, dependente de care iti aduci aminte si dependente pe care nu vrei sa le remomerezi. Nu-mi aduc aminte sa fi fost dependent de sanul mamei, dar cu siguranta am fost. Nici de dependenta de Cli, catelul de plus. Poate prima dependenta constienta, totodata si cea mai veche amintire, este cea fata de un caine lup. Patruped frumos , iesit din politie cu gradul de sergent si pensionat in batatura noastra; mai aspru, dar mai devotata, decat bucata de plus ce ii furase forma.

Apoi... ce a fost mai apoi? Da! Cartile lui Jules Verne. Paine cu zahar si cartile lui: curiozitate. A urmat matematica. Sau asta nu ... Cred ca i-am zis la acea vreme dependenta desi obligatie ar fi fost mai potrivit. Pink Floyd, Janis Joplin, biletelele strecurate de colega mea de banca, iapa Lori , nu neaparat in asta ordine, au venit repede si au trecut la fel.

Liceul ... prea multa ordine, o singura dorinta... nu a mai ramas loc decat de o singura dependenta: alcoolul. Au trecut anii, bautura era din ce in ce mai tare si mai combinata, din inertie viata trecea si nu prea. Si atunci cand totusi se indrapta intr-o oarecare directie incercam sa o opresc. Si aproape am reusit in cateva randuri. Cea mai lunga moarte a mea a durat patru zile. Da, era clar, devenise viciu. Spital, figuri acuzatoare, liniste injectata, vitamine dureroase si alti oameni. Si o ruga atat de frumoasa. O noua dependenta: cea de a nu bea.

Singuratatea, motocicleta, pescuitul, le pot zice si lor dependente. Si chatul! Cum era sa uit. Dependenta de vorba buna a cuiva, de bucuria ca ai facut pe cineva sa hlizeasca, dependenta de acele cuvinte premeditate, sau ba, dependenta de a te simti "valabil". Dependenta dusa pana acolo incat trei luni exprimarea mea prin viu grai s-a redus la: " Aveti paine? Una si o conserva." Trei luni dupa care am ramas uimit, la contactul cu realitatea, de inaltimea ierbii; trei luni in urma carora cuvintele devenisera o rapaitura scurta a tastelor si mai apoi o rostogolire din varful limbii. Trei luni in care mi-am dat seama ca una din putinele chestii unde realitatea bate virtualul este actul sexual... fie el facut cu dragoste, sau mecanic. Si bineinteles ca exista si dependenta de asa ceva.

Poate ca dependentele te definesc ca persoana. Cele mari inseamna neputinta fericirii, cele mici prezenta ei. Suntem o intortochere de dependente , inexistenta lor ne-ar speria cumplit . Altfel nu vad de ce Dumnezeu ar fi strecurat in noi dependenta de El.