Eu-
pe o laturã
a mormântului
proaspãt,
tu-
pe cealaltã.
Ne privim în ochi
si aburii reci,
cu parfum de lut
si întuneric
ne încetoseazã privirile
ce râd nedumerite.
Moarte în doi,
buze pe-aceeasi ceascã de cafea,
dansând într-o camerã pustie,
strângând în brate
si trup si suflet
si aripi de înger.
Abisul tipã
si mâinile ce se ating
peste el
îsi promit
ca doi copii ce se iubesc
o misterioasã înviere.