Eu-
pe o latură
a mormântului
proaspăt,
tu-
pe cealaltă.
Ne privim în ochi
si aburii reci,
cu parfum de lut
si întuneric
ne încetosează privirile
ce râd nedumerite.
Moarte în doi,
buze pe-aceeasi cească de cafea,
dansând într-o cameră pustie,
strângând în brate
si trup si suflet
si aripi de înger.
Abisul tipă
si mâinile ce se ating
peste el
îsi promit
ca doi copii ce se iubesc
o misterioasă înviere.