o pasăre dezarticulată


prea puține lucruri seamănă
cu realitatea (ne)virtuală,
nici măcar muzica sufletului!
tonul joacă rolul principal,
sterilitatea imaginilor care cumulează
în van
vârsta nepriceperii în domeniul
bifurcațiilor de tot felul
Stângaciul din naștere
te poate ajuta!
nu încerca să înțelegi această scrisoare
lava se revarsă fără avizul cerului
fără dicționarul minții, cum spui tu
în limba care vrei să mă visezi!
cifrul lunei pline
se ascunde de mine astăzi
chiar de-mi este înscris în palmă
chiromanția eșecului ca și semnul apei!
Cu toate astea ea mă ghidează, mă educă,
mă aruncă în brațele tale virtuale
cu puterea nopții incandescente
fără a înțelege ceva din acest mister!
dar tu știi să traduci imaginile mele,
cunoști transfigurarea fulgerului
din bunătatea ochiului, bunătatea cuvântului,
cunoști limba universală a alăptării
sugaciului la sânul mamei adolescente, firave
dar convinsă de misiunea ei!
de dincolo de oceanul înghețat dintre noi,
de dincolo de silabisirea stâncilor
te rog
să mă iei în seamă acum.. și nu mai tărziu!
tu nu știi încă nimic din răstălmăcirile Doamnei:
pietrele mă conduc spre cearceaful amintirilor
Columnele lui Solomon îmi străjuiesc
baldachinul fostei feciorii,
îmbrăcată
ca o zeiță autentică, am fost
(umblam atunci pe malul Jijiei, pe linia de cale ferată
sărind din piatră în piatră, iubind și fiind iubită
cumsecade, în zorii zilei,)
așa cum poza mă arată
atunci, la 18 ani
doar o umbră a copacului redă în mod real
portretul meu ca o Giocondă...
poem de debut
descris prin faldurile rochiei, prin poziția mîinilor)
dacă trăiești în trecut
ai șansa să-ți recuperezi adolescența
ai șansa să-ți întâlnești idealul pierdut

ai șansa să cuprinzi brațul bărbatului ales
să te conducă spre noaptea sărutului aprins
de stele albastre,
de flăcările abisului încă neînceput,
neștiut dar presimțit,
ca și cum roua dimineții este gustată întâi și întâi
nu ștearsă de tehnologia înaripării voite!?
dar tu ce ai ales?
moartea părinților în celălalt capăt de lume
când nu te-au urmat în Continentul minunilor?
visele reținerii în absconsul vitraliilor neînțelese?
Să zbori între continente... între vid și lumină!

Inspirația e conglomerat al pietrei divine
ce se află atât de aproape de mine
aici la Ierusalimul dorit cu ardoare!
Întoarce-te deci, aici de unde-ți sunt rădăcinile!


O pasăre dezarticulată se îndreaptă ca un bolid
spre pământul verde plin de cernoziom împietrit.
Ea își știe sfărșitul.

o varianta in limba engleza inca nefinisata:



dismembered bird

there’s far too little similarity

between things and (non)virtual reality,

not even of the music of the soul !

the tone plays there the main role,

the barrenness of images that increment

in vain

the age of clumsiness in the domain

of crossroads of all sort

Perhaps it’s the left‑handed born

who might give you support !

don’t try to understand this letter

the lava flows without Heaven’s permission

or the thesaurus of the mind, as you would say

in the language you want to dream of me !

the code of the full moon, today

is hiding from me, it’s running away

in spite of my palm’s displaying the line

of the chiromancy of failure, the water sign !

Though, it’s my guide, and educating me, the Moon,

and throwing me into your virtual arms

by all the power of the incandescent night

while understanding none of these mysterious charms !

but you are versed with interpreting my images now,

a thunderbolt’s rendition you’d avow

the kindness in the eye and word is reading

you know the universal tongue of feeding

a baby on a teenage mother’s breast,

fragile, yet certain of her mission quest !

beyond the ocean between our shoulders

beyond unscrambling names of the Earth boulders

please

do consider me… right now, not later !

you do not know The Lady’s code translator :

the stones are leading me to the remembrance sheet

Solomon’s Columns have a guarding seat

as posts around my former maiden bed

all dressed

just like a real goddess

(was roaming then on Jijia’s shores, along the railroad line

leaping from stone to stone, loving and being loved

proper, at dawn)

as in the photo shawn

when I was just eighteen,

only a shadow of the tree can truly render

my portrait, same as that of a Gioconda

(a debut stance

described by my robe’s folds, by how I hold my hands)

if living in the past

you might regain your youth, there is a chance,

the chance to meet with the ideal you’ve long lost



the chance of taking your chosen man’s arm

letting him lead you to the night of flamed kiss charm

the kiss ignited by the bluish stars,

and by the flames of that still new abyss of ours

unknown so far, unless by premonition,

as if the morning dew is first to taste, upon its apparition,

before the tooling of the willing winging wipes it out !?

and you ? what is your choice about ?

your parents’ death at the world’s other end

for having failed to follow you to the Wonders’ Continent ?

dithering dreams within not‑understood glass windows ?

Fly between continents… in‑between void and light set up your sails !



The inspiration’s a conglomerate of divine mould

which now so close to me it is unfold

in this Jerusalem that is with such ardour longed for !

then come back here, where your roots await in store !



A now dismembered bird is hurling in a wild descent

t'wards the green earth of petrified and fertile a soil blend.

The bird’s aware of its end.



Published in the Review “Literary Romania” no. 22, 11 June 2002

from the leaflet “Bitter Cherries”, Munchen 2002

Cami, Australia.




publicat în Revista "România Literară " nr.22,
11 iunie, 2002.