Iubitule
nu mai e nici un mort in oras
i-a luat Bacovia pe toti cu el
si i-a inchis cu cheia verde
intr-un cavou uitat de cartier

sintem doar noi cei doi intarziati
din toamna dezgolita de mister
cand frunza-si ia adio de la ramuri
si corbul negru se roteste-n cer

imi spui din nou ca trebuie sa pleci
ma-ngroapa-ntr-o lacustra glasul tau
si ploua-afara melancolic despartirea
albastrele himere fara pareri de rau

hipnoza-n panta rhei visand reantalnirea
spirala-n somn pe foile de calendar
din asteptari care tes panza Penelopei
cu flori ce putrezesc de-atata apa in ierbar

Iubitule
nu mai e nici un mort in oras
i-a luat Bacovia pe toti cu el
sa inmulteasca algele din Atlantida
in toamna dezgolita de mister