poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-10-19 | |
Se scuturau plangand tacuti salcamii pe alei
Iar frunze-ndurerate mi se-aninau in par gemand, Si mirosea iubito-a flori de tei In parcul unde altadat' ne-mbratisam razand Din bezna amintirii imi mai apar 'nainte Acele clipe care, ma-nfiorau atunci, Cand imi sopteai sagalnic, acele dulci cuvinte, Ma sarutai pe gura cu-a tale buze dulci. Imi amintesc si-acum de banca noastra-ascunsa Sub palcul de salcami ce-ti adumbreau privirea, Tu nu stiai atunci c-am inima strapunsa De-a tale vorbe ce luau in ras iubirea. Mai trec si-acum prin parc ca sa-mi aduc aminte De tineretea-mi moarta, pierduta pe vecie, Imi amintesc si-acum de-acele dulci cuvinte, De inima-mi strapunsa, ce-atunci ti-am dat-o tie. S-au dus acele clipe cum n-ar fi fost vreodata Si am ramas iar singur precum intotdeauna, Iar am ramas sa sper, sa mai iubesc odata, Caci te-am iubit, iubit-o, cum n-am iubit niciuna.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate