Nu mai am buze cu care să înjur
de panaghie- lunea, de pămătuf- miercurea,
de simunul trandafirilor- joia,
de nasturi necusuți în fiecare zi și,
tot în fiecare zi,
de muguri înfloriți în orgasme virtuale.

Am -de ieri seară- bătături în vârful degetelor.
Tata, care nu a mai apucat internetul,
înjură în locul meu, strategic,
din spirit de camaraderie,
cu patimă chiar, pentru că el m-a învățat
-!despre Eva- că ar fi mai bună decat mărul.

Dar instinctul cere ceva mai liniștitor:
O degustare de vinuri, o donație , o licitație,
un manual de poezie americană.

Am prins gustul în somnul de ieri de la amiază
când Adam povestea, absent,
despre diferențele dintre două jumătăți de măr
de poem și de evă.

Tu ridicai indecent de nevinovată
Pleoapele depărtărilor de sens,iar eu...
Eu recuperam sabine, adică femei nepotrivite,
căutam un joc cu o Mesalindă plină,
inventam nuferi cu ochi negri
și coșmaruri cu oameni sinceri ...

Am prins gustul ieri după amiază
Când Adam îmi povestea, indiferent,
că de mâine
vrea sa fie un om ordonat : să închidă
lumina, gazul, ușile și sticlele cu dop
dacă pleacă din atelier.

Te iubeam de aproape când te-ai ascuns
Ca să comanzi o pizza de pe steaua polară.
!dar drumurile, drumurile suportă multe!


Am deprins gustul ieri după amiază...

Acum accept idile între două poziții bipede,
pescuitul între două partide de șah
și două beri între două geneze.
Am deprins gustul ieri după amiază
și am in buzunarul meu strâmt
o scena pe care joc rolul
frunzei pâna mă huiduie vântul.
Uneori am și pesteri aurii pline de mirosul
secret al unui nume exotic care mă ține de mână,
un fel de oglindă prenupțială
pentru premianții vânatului
la care nu au voie să ajungă demagogiile.