Iubirea e din altă lume, iar când viata nu e altceva decât un exercițiu de purificare prin iubire, dorinta de-a putea iubi e singura care ne trezește la viață si singuta care ne menține in viața. Ai fi crezut vreodata ca vei trai secunda de-acum, cand emotia constienta a clipei iti ineacã fiinta intreagã in lacrimi? E dulce si-n acelasi timp amară, realitatea care te-a aruncat de pe scara ce urcă la cer, coborându-te printre oameni. Stiu. Iți dorești sa te înalți, să pleci cât mai repede de aici, spre lumea albastră de dincolo de zenit. Toate la timpul lor, mi-a spus o dată scânteia de viată, intrebând-o când voi avea tot ce-mi doresc. Si de-atunci, intreaga mea ființă se lasă invãluitã in lumină, noaptea prin stele si lună, ziua prin soare, iar asteptarea celui ce va veni e singura care imi mai dă speranță. Gândul că azi poate fi mai bine decât ieri si mâine mai bine ca azi, ne face să credem in propriile noastre vise.
Þi-ai dorit vreodată să te nasti din nou, doar pentru a intâlni lumina? Þi-a trecut prin minte, doar o singură dată, că una din misiunile tale în această lume este să descoperi dorința de-a iubi? Þine minte, suflet! Te naști pentru a invața să plângi si plângi pentru a realiza că trăiesti. Þi-e dat sa conștientizezi că viața e iubire, dorință, lacrimi și lumină, iar toate acestea nu ezita sa le cauti în tine. Timpul trece repede aici pe pământ, dar mai avem timp suficient pentru a înțelege dragostea ce ne-a născut. Privește cerul si dincolo de el. Închide ochii. Poți simți că atingi zenitul, că zbori si tu printre stele. Dormi si soarele iți va mângâia aripile scaldate-n lumina…Visezi. Zbori spre jumatatea ta, ea aleargă spre tine și vă întalniți la mijlocul cerului albastru. Împreuna opriți timpul…Vise pline de lumina. Fie ca nimeni să nu îți poată controla dorințele și așteptările cele mai ascunse. Lumina se află in ochii tăi si soarta in mâinile tale, dar uneori cuvintele sunt prea grele, astepare albastră.
Stau in genunchi si imi plang nefericirea de-a putea iubi, zi după zi, noapte după noapte, suflet dupã suflet, viață dupã viață. Simt că te-am mai intâlnit.Te cunosc din altă lume, stiam asta; am simțit-o de la inceput. Încerc să inteleg fiecare transformare, să-mi reamintesc totul. În tine, inger, sunt două suflete din aceiasi lacrimă, insă cum să impart eu dorința de-a iubi catre inimile voastre? Cum urc pana la el? Cum cobor pană la tine?.. Îmi adun asteptarea suspendată de scara gândurilor mele ce urca la cer.
Mă simt albastrã plutind pe aripi de curcubeu. Tu te simți albastru plutind pe aripi de ingeri. Din lacrimi de soare, rosul imi pãtrunde in suflet. Merg spre alb si adorm in sclipiri argintii de stele.