Printre copacii asfințiți
din vise moi
ademeniți
se-adună oamenii desculți;

de sunt puțini sau poate mulți
pășesc ușor nedumeriți
copii bătrâni acoperiți
în jocuri sumbre
fără rang
de frunze yin
de ramuri yang;

prin ocularul joc se-atrag
statui de iriși fără prag
ceruri-câmpii
pân-amețesc
în rânjet verde se topesc
și însetate apoi de vreme
apun, abject,
printre blesteme;

din luminiș îngeri se-ntreabă
cu vorbe moarte
fără grabă

la ce gândește umbra goală
amurg al sevei din petală?

la vers întors spre înapoi
la gând tăcut din doi în doi
la alfa, omega ori beta
la fericirea centripeta
din rădăcini spre rădăcini
acoperind lumini...lumini?