țicnitul scobeste
pulsul uscațiv, sangele sa sune.
pumnalul ăsta orb plantat pe-o rana
zbiară de-o vreme plânsul înfundat
din ingerii cărați pe targă
la morgă.

monștrii cască plictisiți in florile de plastic
ce-mi prind de nume peste zi.
ghearele saliveaza
după aureole stigmate,
mustațile lor hazardează
fustele roselor.

tu.
deși te-am găsit mereu
pe același tron,
Tu-ul, împarat decrepit,
plenar in sine,
a orbit de soare mult,
a albit...
și mainile in cârlige,
ofilit,
te-am găsit.

ciudat purtatorul de semne
și-a văruit meningele cu roșu,
soarbe nectar de scrum.
linia ce mă inchide sub ea
îl sărută tăvălidu-se pe podea.

puterea, monștrii, iubirile:
capete seci, capete moarte.
se stivuiesc impreună
la un loc.


un han de plăceri am visat
ereziilor in genere
cu taxă mare la intrare.