tăcere
ochii au năvălit ochii altor simțuri

topire
sunet pătruns de portative
atingeri ale unor priviri
mai presus de tenebre mai prejos de stele
între cer si pamant
omul
dincolo de înțelegerea tacită a celor două semne

în lac apune ora târzie
cu brațe lucind în petale
de spini adunate
în jurul aceluiași
trunchi de șoapte
cât ești de frumos
cât ești de frumos

tristeți topesc acorduri de îngeri

o harpă
răsună la desparțire
abandon de melodii suave - câte oare
ape liniștite oglindesc nisipuri în bolta nopții
o privește înca el
ea înca îl privește
- atât de aproape liniște
iris îmblanzit
de asfințitul unor cuvinte
pătrunse-n rădăcini
șoptite