cu patima descreerării inocente
cu ignoranță plagiind talentul geniilor
mi-am ales o pană stinsă în roua înlăcrimatului iris de noapte
să închid ziua după o zi în care am decis că nu exist

sărutul pedofil l-am încurcat în splaiul punctelor negre
crăpate pe la gene cu marmură verde, doar iris,
ce ofetează printre caninii sparți
bătând cuvânt în dulce grai cu accent mut
la ziua zilei în care nu exist

e zi de crimă
cu spaimă uităm a mai iubi
strângem la piept amprente mutante de iriși
o crimă inocentă
ce plagiază cu tupeu câteva lacrimi incinerate în versuri.