*

Dintr-o scârboasă disperare
Gri m-am desprins (smoala și-a dorit tare
Un nou dispozitiv pe-al său compas)
Doar când lovit mi-a fost auzul de-al Său glas.

Știu că voi fi cu Domnul veșnic,
Căci de sunt doar o lumânare, El mi-e sfeșnic;
Aș vrea să ard cu flăcări de creștin
Tot ce în mine și în alții e venin.

De-ți pierzi încrederea în tine,
Crede în El și-atunci ai să te-nfrupți din Bine;
Va fi macazul oricărui impas,
Să Îl dorești din suflet este primul pas.

**

Puteai să fii un trecător pe stradă,
Un trecător pe care nici să nu Îl zăresc,
Unei dorințe stranii aș fi pradă-
Cea de-a-mi întoarce capul, să pot să Te privesc.

Cu zâmbetul pe buze, cu simțurile-aprinse,
Privirea-mi sugrumând iubitul cer,
Alerg acum spre Tine, cu brațele deschise
Și-Þi mulțumesc pentru că încă sper
Că tot ce simt are un sens
Și-Þi mulțumesc fiindcă trăiesc așa intens.

Ar fi fost foarte simplu să fiu pește-
Un mic caras ce-n gura-Þi de știucă ar sălta,
Știind c-așa, sfârșitul, își găsește,
Iar ca și om, să nu-nghit, decât Momeala Ta.

Înot, Doamne, spre Tine, iar malul e departe,
Dar n-am cum să mă satur de-notat.
Mă chemi și știu prea bine- nimic nu ne desparte
Și-Þi mulțumesc pentru că m-ai salvat
De la înec, din nopți adânci
Și-Þi mulțumesc fiindcă liane îmi arunci.

Și chiar de-aș fi un leu, Tu- antilopă,
Să te ucid, Ispito, abia de-aș rezista;
Aș amâna preadelicioasa clipă,
Ca să păstrez la urmă gustul din carnea Ta.