pentru Elena


cum mama dracu se făcea
că el era
și nu era?
și ea era așa și-așa
cred că mai mult se fandosea
n-aș îndrăzni nici n-aș putea
să o zăresc prin feregea
parc-ar fi ea
parcă nu prea
ura ura drăguța mea

putea fi el

dar era el
nu era el?
ba chiar gîndindu-mă nițel
mă tem că n-ar fi fost chiar el
doar un pîrlit de menestrel
privind în gol ca un vițel
la poarta ei
și ea defel

dar eu?

eu mă credeam
un semizeu
un surogat de Prometeu
cu-n pui de cuc pe pieptul meu
împuținîndu-mi din pateu
eram chiar eu?
ea mă credea un derbedeu
însă o păcăleam mereu
cu ciocolată Penteleu
cîntînd din liră
ca Orfeu

apoi și el și ea și eu
ardeam troznind în șemineu

un fel de autodafeu