poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-19 | |
Ființa mea te-a inundat cu soare
și în văpaie te-a învăluit; tu m-ai înconjurat c-o blîndă mare, ce în adînc furtună a stîrnit. De-atuncea unda gîndului sau a dorinței, rostogolită cu văpăi sau geamăt surd, izbește neîncetat în miezul ființei și mute strigătele noastre se aud. De mă întunec peste zi ca de-o eclipsă și-n negură mă pierd spre-a mă uita, de-nseninarea ta tot eu duc lipsă și focul meu pălește sub vijelia ta. Dacă ridici talazuri spre-a mă-neca-n uitare, în tine se coboară o noapte fără vad; de teama ei, copile, devii o tandră mare cu creste înspumate ce semețesc și cad. O forță mă atrage către tine – îmi spui, de parca vina-ar fi a mea, eu iar dispar, tu iarăși umbli după mine, cu trup și gînd și fără voia ta. M-atrage cîmpul tău prin mii de unde și-oriunde-aș fi, știu bine, a ta sînt; flux și reflux în două piepturi tremurînde, un cer și-o mare între soare și pămînt. ©Elena Malec, București, 14 noiembrie 1984
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate