Cuvintele in care ne-am fi plans
potecile
ce Drumuri
au ajuns
mirările
si strugurii cei acri...
Amar de dulce
suntem impreună
galceavă
suspiciunii incă
această fiară poate
mă mănacă
de n-am să dau
buimatec
cucui
de moale stancă...

sălciu din nou
si tot asa impreună
să latre cainii alb
spre neagra lună
si de sleială
fără de noroaie
să ne aruncăm
a ploaie
singuri in fantană...




gata ca prea mă arde setea fantanilor pustii de izvoare... prea mă dor mugurii fără rădăcină, prea e verde calul meu albastru..prea aproape sunt de un dezastru... unde bumerang mă sparg si cad sus in iadul rai putin fardat...