Iarta-ma mama,
mi-e frica de toamna
ce imi angata bruma de umerii goi
ce ma imbraca cu ploi

ah, ploaie, ploaie amara
ploaie de seara
te du, ma lasa,
am destule lacrimi cu noroi

te afli suflete, iar printre copaci
inca mai crezi, si totusi, cazi
inca mai speri, si totusi plangi
destinul viitoarelor cruci

straine, vino, straine aici
m-am pierdut pe mine printre albele stanci
si nu mai stiu rostul ce leaga
fiecare clipa de viata

am cutezat sa lupt tinandu-ma de oameni
pentru idealuri culese din aer
am continuat cu manile goale
pentru adevarul uitat sub ocara

cuvintele imi sunt de piatra
nu mai am nici cantec, nici taina..
puterea ma trage din mlastina
puterea de-a trai, frica de moarte

iarta-ma mama
mi-e frica de toamna
de o noua nastere
in noapte




27.09.2001
bucuresti-brasov