Clar, transparenta luceste spre soare
si unde vechi ard crapand in vid;
Sub lupa imense si consemnari nescrise,
sub clar de priviri precise,
Cunoasterea rupe bucati dintr-o minte
ce-aluneca in parghiile din frunte...
Din obscurul camasii de gips
rupe cochilia prin arcuri de litere
si lumina trage sfori de nisip,
ridica in trepte curate de ape
si scalda Intunericul, il curata,
mai sus, mai mult, dar niciodata
de-ajuns.