să-și adapteze să își refacă să-și rezolve
nu va fura nici o trăire însă
să aplaneze să diminueze nu poate
condu-l tendință reducționistă
condu-l nu îl lăsa să fie
cucerit nu îl lăsa să cucerească
sau lasă-l
aici parcarea este fără plată

când cineva plimbându-se pe-aici
va lua din labirintul meu
expus
un felinar pentru labirintul său
întunecos
va fi parcat pentru ceva preexistent
scopului său
aparent
am să-i șoptesc

știi într-o seară
fericirea plutea în cameră ca un
strat de fum îmi intra prin nări îmi
arăta cicatricile nu era nevoie să
resimt zbuciumul să-mi amintesc
remușcările ființei amuțite lângă
ficusul care plângea alb
nu mai era decât un felinar
zâmbind pentru că nu există
gând care să nu-și ia zborul
dincolo de acești patru pereți
care să nu construiască ceva în altă
dimensiune și nu există
paradis închipuit care
să nu prindă viață odată cu gândul
și să nu ne aștepte

poate
când ne-am întâlnit personajele
ne-am simțit esența
poate
nu vei renunța la personaj la scenă și
îl vei regândi îl vei remodela vei
sta aplecat asupra unei ciorne-n care
e plânsul disperat plânsul obosit plânsul
capricios pătimaș împăcat al ființei tale
de soare al ființei tale de echilibru al
ființei poeziei ce-o vei scrie