La prima nastere, stiind ca-s prinsa-n moarte,
M-am aruncat in viata, construind un sens.
Si cand sageata n-a mai incaput in fapte,
Mi-am inaltat spirala timpului transcens.

Sunt vie azi si maine parca moarta.
Sunt vie azi si maine poate tu.
O amfora batrana fara toarta,
In care timpul trece de la da la nu.

Se prabusesc scrasnind zapezi in rauri
Si-mi uda teatrul ce ma zbat sa-l joc.
Mi-s chipurile risipite peste campuri,
Pamantul care sunt mi se arunca-n foc.