Nu mă aștepți c-un zâmbet la intrare.
Între pereți stă gârbovă tăcerea.
Ascunsă prin unghere, încăperea
A împietrit în picuri de uitare.

Nevolnic rost, împărtășesc plăcerea
De-a mă retrage fad în așteptare.
Rămân pustiu, un semn de întrebare
Ce-a năruit speranța sau durerea.

Mi-ar trebui un zbor de dimineață,
Să născocesc povești cu trup fragil,
Să recompun altarele de ceață.

E prea târziu. În gândul meu debil,
Sleit de pofte, răvășit de viață,
Nu-mi regăsesc privirea de copil.