La trandafiri din magica pășune
Gândește înțeleptul și oftează.
Un bard pârâul îl însângerează
Cu trecerea prin zorile imune.

Nefericita mamă iar visează
La fiul mort, sperând la o minune.
Un fulger cu tortura ce răpune
Se joacă, flori de iris când brodează.

Ulise cel întors, pe o colină,
Amantul îl azvârle în abis.
Izbânda-n jur ar deveni deplină

De n-aÈ™ visa la fructul interzis.
Această viață de iluzii plină
Mi-a-ncătușat trăirea, m-a ucis.