Ma reazim de altarul tau.
Eu sunt o floare trista
Ce calareste vantul,
Ce-n roua se desfata,
Dar cerul de-alabastru cu diamantu-n mijloc Risca s-o dogoreasca.
In van incerc sa tip,
Sa te atrag spre mine
Caci tu ca o zeita cu falnic-aratare
Nu ei in seama o mica nefiinta.
Dar apa-i dai sa creasca
Si cald sa-i fie bine
Dar de luat in seama
O faci doar cu o umbra si cu-n adapost de vanturi.
Oare chema-vei toamna sa stinga al ei parfum?
S-o faca sa-si dezbrace petalele de fum
Sa ti le puna-n drum,
Iar tu calcand pe ele
Spre-al mortii loc sa vii si sa iti spui in tihna:
Inc-o recolta moare, o alta va iesi.


Marcu Claudiu
28 martie 2003
ă