n-am timp, n-am spatiu:
sunt cerbi murdari in fata casei mele,
mi-e uda iarba azi ca niciodata
si nemancat astept, astept la infinit
ingropaciune, morti de piatra, de granit
sa ma scufund in ochiul lor.
sincer,
mai sincer cand sanger ii simt...
ii caut...m-as opri din cautat,
m-as intoarce-acasa, la ai mei,
la vechi girafe, la vechii lei,
la jungla mea de praf desertic, puticiune.
in parc e vant, ingropaciune
copii mimant razboaiele pe branci
si buzele crapate mi le simt
de-atata vant,
de-atatia morti plimbati spre groapa,
de cat e vara si mi-e soarele arzand
o apa...
va las, ma simt indurerat,
ma doare ochiul caci s-a inserat
si eu m-am stins,
si v-am plecat...