m-au invadat toate ciorile galbene
pe care cu atâta grijă le hranești
cu sufletul tău înfricoșat de lumile de afară
*


mi se zburlesc pletele dinlăuntru
covârșitor revărsate în oceanul de dor;
picură în mine cu zgârcenie, dar tăietor
sfera roșiatic-violacee, terminațiile sângelui verii, ultimele zbateri
zgâriate cu cruzime în lumina delicata
*
mi se văd toate cicatricele
de pe fereastra gândului,
cioburi răstignite, afișate, stridente
*
îți țin imaginea chipului
pe o margine de geană
ca pe o amuletă ce trebuie ascunsă cu măiestrie de privirile neinvadate de dor
*
te doresc,
te aștept
până la nebunie
păcatul meu, nepătat de concret