Incerc sa inteleg ce simt acum,
si-mi este greu, caci gandurile-mi lupta...
As vrea sa stiu ce simti si tu,
dar parca e menit sa mi se-ascunda.

Sunt fapte din trecut pe care le regret
si-mi este teama sa nu se mai repete.
Insa gresesc, alunecand incet, incet,
in urma pasilor urcand pe-aceleasi trepte.

Cu lacrimi grele-n ochi, incerc sa vad
cat de departe as putea ajunge...
Si cand incerc, macar, sa te ating
tu, spatele-mi intorci, durearea ma patrunde.

Oh, dac-ai sti ce mult am asteptat
sa te privesc si sa te simt aproape,
in fiecare gand ce-am cugetat,
eu am sperat sa fii cu cu mine...poate...

E greu sa cred ca viata ce va fi
imi va aduce fericire fara tine,
Si-o iau dew la-nceput, si urc plangand
pe scarile abrupte, spre ziua cea de maine...

Si iarasi indraznesc sa sper prea mult
ca tu vei astepta cu bratele deschise,
Desi pe drum vad urme din trecut
ce-mi amintesc de zilele pierdute.

Dar, cand te vad, acolo, sus,
unde se pare, nu te pot atinge,
Tu imi zambesti si ma ademenesti
facandu-ma sa cred ca as putea ajunge.

Sperand mereu la clipa cea in care
iti voi zambi,cu ochii plini de fericire,
naiva-naintez si prind putere
sa urc mereu, spre tine, in visurile mele...