Închin speranță unui dor de vis
și cutezanță unei prăbușiri.

Vestit e cel care s-a stins voit
... trăiește insă... prin suspin.

Ce griji avem cand ne spetim!
Mai bine lasă totul in declin,
Căci din suspin e-al nost' declin
și din suspin ne prăbușim, spetind..

O să visez la pururea-al meu venin
mințindu-mă printr-un senin
avânt într-un declin...