poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-08 | | La început n-a fost cuvântul... n-avea rod în cochilia zilelor se răsuceau tăceri singulare era doar omul. Floarea care zâmbește o ploaie de zâmbet și omul a rodit: s-a înflorit femeie de atunci n-a mai fost nimeni singur Nașterea culorilor se dezmorțea pământul culorile câștigau dreptul la viață în firave nuanțe de sub ghețuri: tandrețea prinde contur de fragilitate Somnul de sub ghețuri sub pleoapa iernii ce sta să doarmă un cântec de leagăn topește lumina de sub zapadă: irisul femeii Din pământ, zori de omenire creșteți și vă înmulțiți: visele verdele lumina câtă gingășie in tenacitatea Ei Cuibul florilor un rod mărunt pe fiecare ramură Ea poate crește cuiburi de flori în palme Aripi ale zborului de floare alb obraz întors spre cer: petalele ei cu zâmbet a rodit bărbatul și l-a întinerit în copii din culcușul pământ femeia crește aripi Tulpina cea subțire se spune că nuferii nu cresc în lacuri limpezi: greul pământului din ape i-a ridicat trupul ușor, firav pe-o tulpină dreaptă A mai trecut o vara... și când setea omului nu se ostoia cu rouă femeia a plâns întâia lacrimă în palme Floarea nopții și-n toate nopțile ne zâmbește cu vise așterne cu grijă ziua de mâine răsfirată pe-o singură pernă: iubirea Þesătoarea de gânduri un gând pe față altul pe dos împletește teama cu nesiguranța lumii mă-iubește - nu-mă-iubește o singură floare are atâtea petale să cadă și totuși să spere Florile de cactus pe-un spin de viață au înmugurit flori ce culoare rară: un vis al femeii s-a împlinit Floarea care petrece timpul presărate-n tâmple fire albe petrec amintiri: o Mamă își poartă pe umeri păr despletit de apa timpului Floarea înțelepciunii la colțul ochilor i-a crescut un rid : al speranței știe că-l va stropi c-o lacrimă și că va crește Cântecul florilor și-n ochii lui Ea se va oglindi ca într-o apă limpede ecoul lumii întors pe sub gene: Soția omului înflorește un cantec Zborul zidurilor zidurile singurătății se vor dărâma Ea crește aripi și le ridică pana la cer gingașă floare, puternică floare Cântec de trestie sunete simple liniștesc mlădioasă trestie de hârtie ce note calde te frâng dar nu te rup din cântec Martie - luna zborului de floare Acest colaj de imagini și poezie este un gând oferit mamei, surorii, colegei: Florii de lângă noi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate