poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-01 | |
Toiagul, ca și frica, mi le rezem pe drum
Atunci când nici drumul nu are ce să-mi facă Atunci când drumul duruie de frică Și tremură copacii din pădure Și-și smulg de disperare și lumina frunzei Atunci când din pădure se-aud timid hăitașii Pentru-nceput și-apoi, din ce în ce mai tare Un sunet lung de goarnă ce spaima o-n-miește Un sunet lung de goarnă ca de sfârșitul lumii Și-atunci ai mei ochi fără de pleoape Ochii mei de vânat, de veșnic hăituit Văzură hârci călare pe caii cei scheletici Trecând în goană cadavre putrezite Și-aținându-mi calea și mult dându-mi târcoale A Iadului mari umbre, a Iadului ispite Și cărți ce doar coperțile aveau Și cu cotoare groase caii călăreau Și saci cu bani de aur și sacii cu iluzii Și morți și moarte cu alai de seamă Iluzia bucuriei să nu li se destrame Veșminte-mbelșugate ce le curgeau pe oase Și-n fruntea lor ca însuși Moartea Ca însuși destinul Hallequin Și-atunci am înțeles Că stinge raza lunii și tremură și stele Acest alai năprasnic și fără de sfârșit Că sperie și duci și regi, femei frumoase Văd pielea cum se trage spre loc a face la os Văd carnea cum desprinde și cade ca spălată Și înțeleg odată ce nu e de-nțeles.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate