mantie de vid apasa umarul
uneori
ce necuprinsa si ce spana
n-o pot cuprinde-n slova cu toti
dumnezeii mirarii
calea neoprita a gandului e asemeni
unui lagar fascist
finalitatea e intotdeauna camera
de gazare
nimfele de opal imi mesteca
mintile
noptile sunt dintr-o materie translucida
in braul fecioarei de frunza tomnatica
copiii veacului urmator nu
viseaza
la sanius zapada infiaza
schiuri
albia raului e secata si stelele
si-au facut cuib in malul trist
uneori
mantie de vid apasa umarul.