îmi închiria o cameră sub nivelul mării
și îmi potrivea membrane sensibile
pentru dispoziția mamei
mereu cufundată în bolile mele
cu umerii puși curgea viața
până la început
să nu-mi știe ceilalți defectele
copil al sudului
cu multe pete solare în sânge
acolo cerul putea sări peste auroră
prin uși de sticlă râsul ei
ca un bungalow pentru liniște
mă lăsam dus de mână și dăscălit că
oamenii simpli umblă cu nasul lor
viața se împărțea cu mine pe din două
lăsam urme de patru pe nisip
cu o plasă de prins un fluture apoi
mă îneca mama cu stropi de vedere
cât să-mi fie de-o fotosinteză
până îmi creșteau un picior și cochilia...