poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-09 | | Zece autoportrete în acuarela nebunie Incoerență Am să mai pășesc peste craniul meu ars de acest sor al cărui strălucire a fost dată la rebuturile Genezei. Las orice sintagmă a înserării să dea târcoale respirației apusului. În acest chin profund uman am strâns toate fantasmele tale erotice, precum un habotnic culegător de vie. Flagel în bucuria de a muri făcut din eforturi de readucere la viață a unui deget ce arătă mereu un nord al craniului. Mai las pe mâine o bucată mucegăită din acest orgoliu punându-mi palida mea demență la mezat. Acel Eu fără de Tu Mai las din mine doar picătura ce mă va umple când tu îmi vei cere să miros a ocean. În desișul destinului pictogramele ce desemnează umbra s-au săturat de vasalitatea față de lumină. Doar rătăcirile, ce au fost aruncate ca hrană câinilor speranței, îți vor mai găsi aripile nearse de orgoliul înaltului. Cu siguranță că m-ai mințit când suav sentimentul tău, îmi poseda sălbatic cohortele de neuroni îndrăgostiți de modul în care tu stai în picioare. Conștiința singurătății, a rodit asemenea unui ogor pe care mi –am sădit în tăcere amintirile despre erele când trupul îți era brăzdat de palmele tuturor bărbaților, mai puțin de-ale mele. Recviem Mă mai știu încă de pe vremea când, ploaia îmi mai bătea la ușă pentru a învăța de la mine cum poate să-și revendice statutul de picătură. Mereu m-am mințit căutând cu obstinație cea mai potrivită tehnică pentru ce ar urma să-ți zic. Am obosit să vernisez aceste expoziții grandioase de pe simezele galeriei iubirilor uitate de iubitori. Îmi cer dragostea înapoi precum o monedă, ce mi-a căzut dintr-un buzunar boem fără să vreau pe trotuar și pentru care aș fi în stare să iau scalpul de beton al pământului. Mereu voi învăța să iau viața în râs cu o octavă mai sus. Stație Orice rațiune a unei opriri ascunde în dânsa o cromatică a oboselii. În orice pas pe care-l faci pentru a-i reda pustiului demnitatea de a fi pășit se face resimțită mândria trecerii. Nebunia de o clipă a repaosului dă fiecărui gând, iluzia că va mai trece prin această stație. Resimțim acut asemenea unei mușcăturii de măr adamic fiecare aforism spus cu răutate de semeni și sunând cam așa : „Ai pierdut și trenul acesta.” Nici un tren nu poate fi pierdut, Nici un tren nu poate fi prins, Ci trebuie doar să învăț să te pictez în chip de stație. Departe de străzi Ne ascundem săruturile, atingerile, cerurile în puterea unor poteci uitate. Porturi ale iubirii își așteaptă refluxurile venite dintr-o iarnă solară. E război iubito, sfârșit de eră și început de mucegai pe pâine și sunetele sunt exilate în pocalele muțeniei. Dragostea noastră este bântuită în mod frenetic de apocalipse mediatice în timpul când cuptoarele își cer dreptul la amor, incandescent cu aluatul. Iar o liniște luată în arendă de cotropitori veniți de pe tărâmul strigătului primordial se revoltă departe, pe aceste străzi pe care asemănarea între săruturile noastre și țigară este scrumul. Mister Viața este acea amuletă blestemată a destinului meu care atârnată de membrele materiei, face totul să palpite. Asceză Posibilitatea trecerii înseamnă victoria nemeritată a părerii mele asupra Eternității. Orice bucurie veritabilă stă ascunsă din calea declamaților poetice până la ceasul când timpul își va lăsa clipa vlăguită de iubire ca să mai aibă putința trecerii. Spirit În acest recipient lumea a învățat, că moartea este doar o vorbă de clacă spusă de babe pe marginea unei gropi. Lumină A venit îngerul la poet ca la ginecolog spunându-i că-l doare Lumina. Într-o economie a mântuirii poetice acest lucrul știu că va fi catalogat ca desuet, dar să știți că într-adevăr îngerul în cauză își plângea neputința de a gusta din deliciile Nebuniei. Dreptul la nebunie și sacrilegiile împotriva ei Din acest lexicon a fost aruncată în lume o nouă iubire ilicită. Am venit la tine și, după ce ai făcut un duș ca și cum ți-ai fi spălat toate păcatele dintr-un ev al trădării, am hotărât să punem în lesă această primăvară întârziată și s-o scoatem pe străzi. Dar mai înainte mi-ai propus să mergem la mine acasă să-mi faci menajul: - Mi-ai pus incoerența în raftul cu jucării al lacrimilor mele, ce au rezistat tentației de a fi plânse. - acel eu fără de tu l-ai îndosariat într-un recviem uitat într-o stație ca și o fată cu părul despletit ce-și vrea virginitatea încolțind din nou departe de străzi și de priviri indiscrete. - misterul, asceza, spiritul și lumina le-ai lăsat pe masă într-o ordine doar de tine știută ca și cum ne-am fi pregătit să jumulim metafizica ca pe o găină și apoi s-o gătim amândoi pentru noaptea Cinei cele de Taină. Apoi ne-am odihnit în bună tradiție demiurgică, totuși supărați că afară este prea frig ca tu să porți rochița pe care clipele sânt desenate uitându-se în oglindă. Iar mai pe urmă am mers la tribunalul unui cer prohibit pentru a mă lepăda și eu în mod cosmic de normalitate, iar în final m-ai învățat să desenez săruturi pe iarbă . |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate