Mă zgârie așteptarea asta,
Mă frământă-n os și-n carne,
Mă ucide dorul ăsta,
Mă omoară-ncet dar sigur,
Apele mă scaldă jalnic.
Doar speranța mă mai vrea,
Ea mă mângâie, mă bea
Să mă ducă-n lumea ta,
Eu să fiu altcineva.

Dar pe unde să cutreier?
Câte stele să mai număr?
Îmi strecor paloarea-n ele,
Stau în loc, durerea-mi scutur
Să te joc în gânduri albe,
Frumusețe, minte, sunet,
Agonia să ți-o mângâi,
Cugetul etern să-l bântui...