poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-30 | |
Merg încet și abătut pe stradă
Lăsând întregii lumi să-mi vadă Al meu chip întunecat… Și-al meu suflet tulburat. Toți se uită fix spre mine, Și-i aud șoptind mereu: “… singur zici că e pe lume, … fără nici un Dumnezeu.” Sufletul mi-e singur tare… Și-a mea inimă mă doare, Că nu am cu cine s-o împart… Să iubesc cu-adevărat… Aud vorbe la tot pasul… Că… “te iubesc”, “te vreau” si “sper” Dar nu sunt mulți ce au curajul, Să o iubească până la cer. Eu aș vrea … dar n-am pe cine… Zici că se ascund de mine !!! Până chiar și Dumnezeu? De ce sunt singur?… de ce eu? Fete multe și frumoase… Mici, înalte si mai grase Pe toate-aș vrea să le iubesc, Dar uite… că mă ocolesc. Și-așa zac eu si mă gândesc La ce va fi… sau ce a fost… Și mă întreb… dar fără rost… Oare…… când o să iubesc???
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate